Bravos Urziceni, Brava Unirea!

Dragilor, voi fi scurt ca e vorba de fotbal si de asta si asa se vorbeste mult, scurt: FELICITARI UNIREA URZICENI! Cel mai tare rezultat din ultima vreme: Rangers- Unirea : 1-4

Bravo, incredibil!

Urlet arhitectural - sau de ce se duce dracului Herculanele si nu numai...

Ma uitam ieri la emisunea saptamanala de la TVR 1 in care prezinta trei obiective arhitecturale si istorice, ce trebuie salvate. Ei au programat 30 de obiective in cadrul emisiunii, eu zic ca in Romania sunt sute de mii. Dar efortul e admirabil si recomand sa va uitati, la emisunea concurs "restaurare". Aici am vazut printre altele si Baile Herculane, iar pentru premiul mare de restaurare concura Vila Elisabeta de la Baile Herculane. Nu ca nu as fi stiut, dar cand am auzit din nou, ce personalitati se fataiau pe acolo si ce istorie are Baile Herculane si ca era cotata la nivelul lui Baden Baden si Karlovy Vary, si cand am vazut pentru a nu stiu cata oara imaginile cu darapanaturile ce au mai ramas din centrul acela minunat din punct de vedere arhitectural mi-au dat lacrimile. La propriu! Ma durea sufletul sa ma gandesc ca pe aici a trecut Franz Ferdinad, Carol, imparateasa Sisi, si multi altii si noi ne "pisham" la propriu pe zidurile pline de povesti si istorie. Eu recunosc sunt un mare pasionat de arhitectura, desi nu ma pricep, dar imi place sa privesc ceea ce au creat altii in secole de experienta si bun gust. Dar degeaba creeaza unii cand altii isi bat joc. Incercam sa-mi imaginez ce alta tara si-ar mai bate joc asa de un oras cu amplasare minunata ca Herculane, cu asa istorie si cu asa resurse. Chiar nu pricep, articolul acesta l-am scris ca un urlet de neputinta, prin care stau si eu si ma uit cum se prapadesc ca multe alte obiective si cladirile din Herculane si cum o data distruse nu se vor mai reface niciodata. NICIODATA! Cred ca bastanii nostri politici sunt atat de ahtiati, boierasii locali, baronasii de judet sau pur si simplu patronasii de cartier, sunt atat de insetati de bani, atat de imbibati in mirosul lor statut si in goana dupa sange, dupa jecmaneala, prada bogata, incat calca in picioare tot oameni, natura, frumos, sensibil, creatie, istorie, emotie, tot! Imbecililor, dupa ce o sa distrugeti tot ce dracu va mai ramane????????????? sa mergeti in cutii de sticla la wellness? Doar asa va puteti distra????!!!!!!!!!!!

Si ca sa nu jignesc numai pe cei cu bani, politici sau nepolitici care ar putea face ceva si nu fac din ignoranta, chiar distrug, il jignesc pe aproape fiecare roman ignorant, care sta si se uita cum se prabusesc aceste cladiri minunate, aceaste frumuseti ce ne decoreaza orasele sau au decorat, si nu mai le decoreaza ca s-au distrus si arata ca dracu, fara sa faca nimic, fara sa iasa in strada sa se razvrateasca impotriva ignorantei, fara sa faca un front comun sa incerce sa le protejeze.

Suntem niste idioti! Da, sincer, da! Respect tuturor celor care au incercat cat au putut sa mentina cladiri frumoase in viata si sa le renoveze sau macar sa le conserve! Ei merita toata lauda! Restul suntem niste ignoranti, care ne plangem de mila ca uite ce urat arata centrul si mergem acasa linistiti sa dormim mai departe in letargia pseudo capitalista din Romania.

Cred ca uitam o chestie, noi nu suntem nemti sa fim in stare sa refacem centrele vechi bombardate, inapoi in starea initiala. Cred ca nu suntem constienti de o chestie: nici macar super nemtii cu banii si tehnologiile lor actuale nu au mai reusit sa refaca niciodata centrele in orasele bombardate la fel cum erau inainte. Si ei au incercat cat au putut. Vezi Dresda, Berlin, Frankfurt sau Leipzig.

Daca ei nu au reusit sa le refaca, noi de ce drac asteptam sa se faca praf cele putin ce mai exista. Credem ca le vom reface din cenusa? Avem noi cladiri "pasari phoenix"? Nu as crede. Nu ne-a ajuns "bombardamentul" comunist care ne-a nenorocit majoritatea oraselor? De ce nu avem grija macar de putinul cat a mai ramas, ca si asa eram varza arhitectural si inainte de comunism comparativ cu marile puteri, noroc cu cativa arhitecti straini si ceva romani umblati pe afara! Nu pastram arhitectura veche frumoasa, o daramam, facem cutiute mici gri, in locul lor, facem cutiute mari de sticla, in locul lor, facem mormane de caramizi si tufe de maracini, ca nu avem bani sa mai construim dupa ce le-am daramat.... Facem din tara asta, ma scuzati, nu facem, ca este deja, un simbol, un monument contemporan al ruinei nepasarii, ignorantei, inconstientei si saraciei in care traim in Romania. Suntem o tara, pe care o vad ca pe o statuie in forma unui bloc de zece etaje in mijlocul lanului de prorumb necultivat de 5 ani, care e plin de maracini, spre care duce un drum forestie plin de noroi, un bloc in fata caruia ne spalam, -"unii" ne spalam-, la o fantana din aia de curte cu brat, un bloc in care de la etajul 5 in colo nu mai sunt geamuri si nu mai stau decat aurolacii, ca nu urca incalzirea si apa, un bloc la care pe la etajul 3-4 se inghesuie toata populatia tarii sa mai prinda macar intr-una din camere juma' de calorifer cald si un pic de apa rece cand nu o foloseste vecinul de jos, un bloc la care la parter avem spitale, avocati, patroni de fotbal, si milionari de carton, politicieni marsavi, fiecare cu apartamente mari cu peluza in fata balconului, cu Bentleyul in parcarea privata pe care si-a delimitat-o in fata geamului propriu si unde, daca ai curaj sa parchezi, bodygarzii te calca pe cap pana umple gaurile din asfalt cu tine; si un beci in care colcaie putrezeala tevilor mancate ruginite din care tasneste apa din orice incheietura si robinet, mucegaiul si apa ce mananca incet, dar sigur, structura de rezistenta subrezita a blocului, ducandu-l spre o prabusire lenta, dar sigura

Asta e imaginea mea actuala asupra Romaniei, asupra cum arata ea din punct de vedere al unui iubitor de arhitectura si frumos care chiar daca nu se pricepe la arhitectura, dar macar incearca sa pretuiasca ce s-a facut frumos.

Ma simt coplesit de acesta ignoranta nationala. Ma gandesc la toti "meseriasii" de bastani care se plimba vara si iarna prin Europa si se uita: "mama ce faine sunt cladirile astea din Paris, ce bine arat ruinele de Roma, sau ce frumoasa e Venetia, desi au baietii la apa in pivnita cat nu pot duce". Pai da, fratica, ca astia au grija, s-au prins ca tu fraierul, decat sa ti le renovezi pe ale tale acasa si sa vina ei la tine, mai bine te duci tu acolo si dai banu greu pe sejur sa si le ingrijeasca ei pe a lor. Ma gandesc numai la Prga, un oras fantastic, ce au putut aia sa faca acolo. Si e tot fosta comunista! Noi ce am facut? Demolam si paraginim in continuare nu am invatat nimic din vizitele pe afara. Nimic!!!!!

Nu am dat exemplu de oras varza arhitectural pentrui ca toate sunt praf. Se incearca ceva la Sibiu, respect efortul, dar inca sunt foarte departe. De restul nici nu vorbesc. Bucurestiul, deja e asa de rasuflata tema, ca nu-mi mai bat gura.

Nu stiu, astept asa un fulger sa ne trasneasca sa ne luminam sa realizam ca ne-au mai ramas doar putine frumuseti arhitecturale care le mai putem salva si sa le salvam. Astept acest fulger de vreo 20 de ani de cand am constientizat ce frumoase pot fi cladirile. Nu mai vorbesc de restul frumusetilor tarii, nu acum ca m-a epuizat tema asta. Urletul a fost prea lung si puternic, dar din pacate doar intern, care nu va fi auzit de nimeni si maine voi da de aceleasi cladiri in paragina.

Cine stie poate o data si o data cineva va ajunge acolo in pozitia care trebuie, va gasi banii care trebuie, oamenii buni si tot ce e nevoie sa inceapa restaurarea putinelor valori arhitecturale care le mai avem in picioare! Sper, sper.....cine stie, poate odata candva....vom vedea si noi un centru vechi frumos renovat.....!

Dilema calugaritei - dilema lui D. si L.

Na cum am zis mai jos pe undeva pe blog, am fost la planing de Plai in mijlocul lui Octombrie, la Bozes. Si acolo am constatat, cel putin eu ca, calugarita, si anume insecte, traieste si in Romania, nu numai la National Geografic pe ecran si in reclama de la Asics din anii '90. Acum, revenind la idee, a fost si mai ciudat cand am realizat ca in Romania, mai exact la Bozes si in aceeasi gospodarie traiesc doua calugarite: ea si el sau ea si ea sau el si el, nu stiu exact. Uitati-va la poze, care e mai insectolog sa ma lamureasca si pe mine cu un coment, care e ea si el.



Na acum, dupa ce am cunoscut personajele istorioarei, sa vedem desfasurarea evenimentelor: Deci, D. descopera calugarita verde, o pozeaza o raspozeaza o admira etc., merge se plimba si hop tzop la 10 de m in curte da de calugarita maro. Acum am pozat-o si pe asta pana i s-au vazut cosuriele de pe cornitze si ne-am gandit: auzi ma calugarita nu-si mananca masculul? Pornind de la premisa asta am luat calugaitza(sau calugaroiu, nu stiu) maro si l-am dus pe aceeasi creanga cu aia verde. Spre marea noastra mirare, s-au luat scurt in brate in forta o secunda si apoi fiecare a taiat-o spre frunza lui. Am insistat noi ore in sir sa vedem cum evolueaza relatia lor, dar se pare cu nu prea se placeau, deoarece spre seara am vazut calugarita maro pe peretele casei la ani lumina distanta de tufa in care o lasasem cu cea verde. Ideea e ca s-au intalnit doar o secunda si dupa aceea au luat-o pe crengi diferite ale vietii. Acum L. a avut nopatea o dilema, dupa cateva beri, daca astia doi se vor intalni vreodata sau nu si eu vin cu completarea ca nu stiu daca a zis L., oare daca se intalnesc vor forma o familie vor face copii( daca sunt de sex diferit, daca nu oare o sa infieze?) si femela chair va devora masculul dupa partida buna de reproductie insecticida?
Tinand cont ca asta maro a taiat-o pe campii, mai exact pe tencuielile casei, si cea verde a ramas sa rumege chestii verzi, eu zic ca sansele sa se combine astia doi e doar daca ramane aia verde fara chestii de mancat(care de altfel la un moment dat a vrut sa pape si un bondar, cam nesatula), si sa isi aduca aminte de lectia de sexologie care i-a tinut-o mama ei cand era mica si anume:"Puiut, sa nu uiti cand te faci mare sa folosesti, anticalugaritz si daca nu si ai facut prostie mare cu el si iese cu plozi, manca-l dracului, mama lui de mascul, daca nu a putut sta cu coada intre picioare!".
Asa ca spre binele Maroului, eu zic sa-si vada mai departe de pascut pe pereti si eventual cand vrea sa-si faca familie sa se dea la vreo lacusta de cartier sau vreo greierita de discoteca, ca una macar ii mai sportiva, trage la sala topaie toata ziua, cealalta iti lalaie in cap si iti canta la vioara, iti iau si banii, sau ma rog mancarea din buzunar, dar macar ramai in viata, pe cand calugarita verde, te rade la propriu.

Asa ca D. si L., spre binele masculului(si aici nu vreau sa par misogin, dar in cazul asta chiar se preteaza) e bine uneori sa nu-ti gasesti femela chiar din aceeasi "faita"( de aceeasi speta pentru necunoscatori) ca s-ar putea sa te pape alive, mai bine te adaptezi si la alte specii, chiar daca nu par asa de bine facute ca si calugarita noastra verde.

Ma gandesc acum cand s-a lasat frigul, daca nu-si vor incepe calugaritele dansurile de reproducere, ca sa mai atraga masculii la o harjoneala, sa se mai incalzeasca putin, sa-l tina asa ca pe o jucarie naiva pana la primavara cand se incalzeste, si atunci intr-o dimineata cand el va dormi mai comod, vine fata si hatz ii ia capul... Saracu' animalut ce perspective nasoale!

Sper sa aiba loc un razboi de independenta al "calugaritilor", in care sa se elibereze si sa li se recunoasca dreptul de a trai si post reproductorem, sa aiba drepturi de a trai, egale cu femela chiar si dupa procreere.

Bafta calugaritzilor, luptati, luptati, nu va lasati mancati!

Bucket list - varianta de zi cu zi!

Azi am revazut The Bucket List cu Morgen Freeman si Jack Nicholson si ca si prima data mi s-a parut fain, mai ales ideea de lista e faina. Dar meditam eu asa cu mine in amiaza mare si ma gandeam de ce toata lumea ar vrea sa-si faca o astfel de lista inainte de moarte, de ce nu ne facem o astfel de lista a dorintelor cu ce vrem sa facem deosebit in viata asta care o avem, macar la inceput sau na la mijloc. E drept ca nimeni nu stie cand e mijlocul, dar na poti in fiecare moment sa-ti definesti niste chestii care vrei neaparat sa le faci si in functie de aia sa-ti croiesti viata. Adica, daca stii ca esti pe moarte deja, e cam tarziu, dar eu stiu pe la 20 de ani daca iti pui in cap sa urci pe Machu Pichu, sa vezi un rinocer live, sa o vezi de aproape pe Angelina Jolie, sau sa vizitezi cel mai frumos loc din lume(care o fi ala pentru tine) sau sa cunosti cel mai minunat om. Ma gandeam azi, de ce nu ne propunem, mai din timp cateva chestii la care visam. Vorba lui L. Nea Viteza asta care ne fura creierii, in vartejul vietii, ne facem sa uitam ca macar din cand in cand in viata ar trebui sa ne dorim sa ne implinim niste vise, care le avem noi, clare propuse si nu neaparat sa asteptam destinul sa vedem daca ni le pune pe tava. Eu incerc in fiecare zi din viata sa mai tai cate un vis din lista de milioane pe care le am in cap. E bine, au mai ramas multe, dar am si bifat destule. Am facut asta ca uitandu-ma oricum inapoi sa zice, da, e ok n-a fost rau pana acum... Citand o celebra zicala a lui Da Vinci, care e si ghid pentru viata mea de printr-a patra sau a cincea, nu mai stiu:
"O viata bine traita e lunga!"

Asa ca na o sa incerc sa imi las mai departe visele sa-mi zburde la nazbatiile care mai vreau sa le fac, dar o sa-mi definesc si un short list, cu cele care mi le doresc sa le implinesc neaparat, da neaparat si am sa incerc sa imi construiesc si viata incat sa mi le pot indeplini cat mai curand sau macar partial, ca atunci cand vine coasa sa nu fac ca astia doi din film, ci sa stau relaxat.

Va urez ca si voi sa va indepliniti macar primele zece vise cele mai arzatoare care le aveti sa vi le puteti realiza cat mai curand, sa fiti mai impliniti mai multumiti de viata voastra si sa aveti timp sa faceti un urmatoare lista de zece, si inca una si inca una....

day dreaming by acridutzu!

Everybody "Plai" the Game! retrospectiva de o luna!

Na, dupa o pauza literara lunga in care acridutzu si-a odihnit incheieturile, iata ca revine proaspat si plin de energie la o luna de la ultima postare! Rusinica, cum ar zice unii eroi de TV, na asta e, nu mi-a ars de scris cam atot fost pe drumuri, ba cu strans de logistica de Plai(ultra rapid in 2 zile, Plai personal best ever strangere de lucruri), ba cu o umbaltura ba cu alta, asezonate cu o saptamana de cules de mere(super fain acasa, mancare buna, family, nu trebuie mai mult) si finalizata cu un week end prelungit de planing de Plai 2010, din nou in frumosul Bozes a lui F.(zisa si A.- Multumim F. de gazduire, a fost beton si la parintii tai minunati care nu ne-au dat afara din casa si ne-au hranit 3 zile!), Am mai pus la cale o editie de Plai, dar surprizele le tinem la cutie pana la anul sa fiti motivati sa ne vizitatio si in 2010 la Plai, o sa va placa. La cat de des apare cuivantul Plai in frazalele anterioare ai zice ca e inca festival, dar nu gata s-a terminat! Din pacate... dar oamenii au ramas...! E bine! E foarte bine!

Revenind la umblaturi am am reusit sa aproape trec granita spre Ucraina la Sighet, dar ghinion era mega coada asa ca la granita ucrainiana am facut calke intoarsa. Deci nici de data asta dupa 32 de ani de buna vecinatate nu am reusit sa trec dincolo. Dar macar am trecut Tisa, ceea ce inainte pentru mine parea imposibil. De dincolo venea lumea pe bicicleta cu Arielul ucrainian la 6 kile, cu ulei si cu plinu de benzina la 18 mii de lei. Data viitoare poate...!

De asemenea am ajuns pe la inaltimea unui etaj 2 de bloc sa culeg mere de simteam fiecare adiere de vant si taica-meu ma linistea ca scara sta bine. El avea dreptate, doar eu imi cam iesisem din forma de catarator de alta data, dar dupa 2 zile eram back in shape. O chestie nu inteleg, de ce drac s-au inventat nucile mici! Cand puteau sa creasca si la noi in tara nuci de cocos sa nu le mai caut dracului printre frunze. Na anyway a fost fain la aer curat la maramu la mine si sa-i pot ajuta un pic pe ai mei... Fain acasa!

Bozes expedition:

vreme fain oameni buni, multi, vreo 16 plus 2 maturi! Care au avut grije de pruncimea de plaiesi, beti mai ametiti uneori, de febra creatiei, brainshtorming sau bere... S-a jucat, darts, whist, I have never etc...., s-a planificat, s-a chillu-it s-a colindat plaiuri dacice usor deprimante. Apropo, daca aveti drum la Sarmisegetusa Regia( aia dacica) ganditiva bine daca vreti sa o vedeti, ca e de mers nu gluma, vreo ora cu masina pe drum neasfaltat, relativ bun.

Cam asta ve-ti vedea:




Si cam atat, deci nu e mare lucru din pacate. Saracii daci daca asta era capitala, e bine ca ne-au cucerit romanii, ca daca nu si acum ne ocupam cu pescuitul si vanatul si Plaiul se tinea la Sarmisegetusa, iar la final de festival sacrificam unul din artisti pentru o recolta mai buna la anul! Il prajeam pe rug sau eu mai stiu ce faceam cu el daca nu canta bine la corn de vaca.

Pantera roz a plaiului, zisa si "Buzu" lui T. s-a descurcat de minune si la drum lung si i-a purtat unduind pe locuitorii ei si cu 100 la ora. Deci e beton jucaria!

Acum am revenit in lumea prozaica "biz", in care incerc sa imi readap conturile secate de vara de criza in care a batut vantu printre clienti...iar eu am batut mii de km prin batranul continent.

Apropo, mi se pare mie sau chiar e frig afara! De 2 zile am devenit velociped, si simt briza in fata ca lumea. Astrahanul l-am pus la odihan la service sa-l faca bine doctorii de masini! Eu zic ca daca mai bate mult crivatu pe aici imi sufla toate gandurile si o sa uit sa ma mai gandesc la ceva.

Deci sper sa vina macar toaman, ca la vara nu mai sper, dar atre as mai vrea sa mai vad vreo luna niste copaci ruginii, pentru o poza doua, chiar si asa mai proasta cum o faca eu!

Na ajunge cu vorbaria, sper sa nu-mi mai ia o luna pana scriu iar!

Arivederci, de la Acritzo!