luni, 28 martie 2011

Nu & apa neagra live la ziua mondiala a teatrului!

Ciao toti,

Ieri am am apucat sa revad pritenii mei de la "Nu & apa neagra" live si pe acasa in Timisoara. Ca de obicei psihedelicul muzicii lor a fost degustat doar de o parte din public fiind baietii usor in fata vremurilor muzicii romanesti in ceea ce inseamna psihedelicul experimental practicat de ei, ceea ce a filtrat o parte din public pana la final, dar au rams cei mai buni din cei mai buni, mai ales ca era concert in cadrul zilei mondiale a teatrului, organizat la CS Timisoara(nu e clubul sportiv ci Casa Studentilor) in colaborare cu Teatrul Thespis.

Iata si ceva filmulete:


A fost fain mie imi place, chiar daca sunetul putea fi un pic mai light(muzica asta e cam dificil sa o asculti cu capul in boxa, aviz sunetistului).

In rest baietii se pregatesc de o noua lansare de album care o si astept de ceva vreme sa vedem ce mai scot din ei.

Salutari,

Acridutzu psihedelicutzu!

joi, 24 martie 2011

Burn, Baby, Burn Tour live in Timisoara - poze si video! A fost tare, fratilor!!!!

Ciao tuturor,

Aseara am apucat sa vad si eu evenimentul primaverii pe Rock zic eu. Dupa un soundcheck destul de lung de aproape 2 ore de la 20-22.00 concertul fiind anuntat la ora 20.00 si dupa ce publicul si-a campierdut rabdarea asteptand, cu putin inainte de ora 22.00 a inceput trupa din deschidere Arc Gotic, timisoarenii fiind redusi la doar 4 piese, destul de scurt zic eu(vezi mostra mai jos):


Dupa aceea a avut loc o schimbare de scena de vreo 20 de minute si au inceput sa vina greii:  Hitman’s Heel:  cu Alexander Hacke, Danielle de Picciotto, Chris Hughes,care au avut o prestatie excelenta desi mai bruiau un pic microfoanele si boxele(asta a fost lait sau light motivul serii!). 


Mai jos aveti cateva gustari cu Hitman's Heel:


Dupa ei a urmat vedeta serii: Julee Cruise cu Khan, King Congo Powers care au cantat in diferite combinatii si in troi si in duet fara Julee.
Si o mica gustare si cu Julee and the gang mai jos:




Iar la final s-au reunit toti 6 si au facut un bis de zile mari, iata si una din piese:






Publicul a fost timisoarean ca de obicei, un demaraj lent cu aplauze de complezenta la Arc Gotic, nitel mai viguros la Hack si can dupa ce a trecut prima parte a interpretarii cu Julee, a reusit sa-si intre in mana. Practic la bisuri au reusit oamenii sa-si dea drumul asa cum trebuie. Deci na cand sa inceapa si ei sa se distreze s-aa terminat concertul. Cred ca lumea are nevoie sa mearga mai des la concerte sau sa mai mearga pe afara sa-si intre mai repede in "film" caci altfel feelingul artistului e la inceput ca, canti la niste adormiti, care aplauda ca la opera si mai flueiera cate unul ratacit.




Na oricum a fost bine, sper sa mai avem asa concerte in Timisoara.


Bravo Daos si bravo organiozatorilor: Club Control, Front si Burn Studios.


Salutari alternative din pivnitze,


de la acridutzu

luni, 14 martie 2011

Lansare de carte in colectia de autor Leonida Neamtu cu “Jurnalul oficial al misiunii Scorbowsky”- Cititi, e autorul meu preferat!!!!!!!

Dragilor,

Tin neaparat sa va impartasesc si voua ultima mare realizare a lui Acridutzu si a lui Du Boar Culture, care alaturi de un grup inimos de fani si de fiica scriitorului, am reusit reeditarea primei carti dintr-o serie noua de autor a scriitorului Leonida Neamtu, autorul meu preferat, dupa 20 de ani de uitare, care au trecut de la moartea autorului in 1991!

Leonida Neamtu este o nebunie de autor care a scris peste 30 de romane si volume de nuvele si povestiri. In care poti regasi un mix fantastic de stiluri, de la roman politist, la intrigi de dragoste, filozofii adancii si o maestrie deosebita in elaborarea minutioasa a unor personaje deja consacrate ale romanelor lui, care reusesc sa te fascineze in fiecare pagina a cartilor lui.

Eu am primit primele carti de la sora mea si din colectia lui taica meu si m-a prins definitiv(si pentru faptul ca autorul a facut liceul unde am studiat eu si a trait cativa ani in orasul meu natal-Sighet, sunt subiectiv stiu, dar chestia cu sighetul am aflat-o dupa cateva carti citite!).

Mai jos aveti comunicatul de presa si cateva date biografice sa va faaceti o idee cine e Leonida Neamtu si sa veniti la lansare(daca sunteti in Cluj) si daca nu sa cautati cartea in magazine.

Pe http://leonidaneamtu.blogspot.com/ puteti gasi tot ce e disponibil momentan despre autor.




Comunicat de presa / Invitatie
la lansarea colectiei de autor Leonida Neamtu

 
Vineri, 18 martie 2011, la ora 14:00, Editura Dacia XXI vă invită la lansarea colectiei de autor “Leonida Neamţu”, in cadrul careia a apărut primul titlu reeditat, romanul “Jurnalul oficial al misiunii Scorbowsky”, la sediul Fundatiaei Carpatica, din Bdul Eroilor nr. 16, sala Casa Artelor, parter, Cluj-Napoca.


Leonida Neamtu s-a nascut la Soroca – Republica Moldova, la 26 august 1934, intr-o familie de intelectuali, parintii: Vladimir si Ecaterina.
In 1940 familia Neamtu se refugiaza in Romania, ajungand la Viseu, iar mai apoi la Sighet.
Scoala primara o urmeaza la Viseu, iar la Sighet urmeaza in continuare liceul Dragos Voda. In anii '50 vine la Cluj unde urmeaza Facultatea de Filologie.
Student fiind debuteaza cu poezie in 1952 in revista „Almanahul Literar”, condusa de poetul A.E. Baconsky.Primele volume aparute sunt volume de poezii: Cantecul constelatiei si Ochii (1960 si 1962), urmand ca din 1964 sa publice numai romane: „Toporul de argint”, „Aventura si contraaventura”, „Febra de origine necunoscuta”, „Chirie pentru speranta”, „Speranta pentru Marele Vis”, „Inotatorul ranit”, „Legenda cavalerilor absenti” – numai cateva dintre cele mai indragite titluri.
Ramane redactor la „Almanahul literar”, devenit apoi „Steaua”, revista a Uniunii Scriitorilor, el insusi fiind membru al acesteia.
La 27 octombrie 1991 se stinge, lasand in urma peste 30 de volume publicate, cateva manuscrise, aproape 40 de ani de contributie scriitoriceasca la revista „Steaua” si foarte multi iubitori ai stilului sau inconfundabil.

“Începând cu Toporul de argint din 1964, Leonida Neamţu devine unul dintre autorii de top ai genului poliţist şi ai romanului de aventuri în genere. Publică, în ritm alert, volum după volum, cu tiraje de zeci de mii de exemplare, astfel încât, în 1990, când îi apare ultima carte, opera sa numără vreo treizeci de titluri. Format în ambianţa revistei “Steaua”, deprinsese o mentalitate de scriitor profesionist, susţinută de un talent indiscutabil. Deşi circumscrisă în bună parte genului ca atare, proza sa nu este una de divertisment propriu-zisă. De la un moment dat, nici măcar convenţiile canonice ale acestui tip de literatură nu le mai respectă integral. Prozatorul este în fond un fantezist ingenios, cu plăcerea ludicului, a parodicului sau a umorului absurd. Naraţiunile sunt adeseori încântătoare prin nonconformismul lor ori prin referinţele ironice la diverse modele livreşti. Dar scrie, deopotrivă şi în registru grav, cu un realism de descendenţă comportamentistă, gen Hemingway.”, scrie Petru Poantă despre autor.

Leonida Neamţu ar da – şi a dat -, oarece dureri de cap teoreticienilor literaturii şi, mai ales, autorilor de dicţionare literare. Genuri consacrate, cum ar fi Scifi, cel poliţist, literatura pentru copii, şi-l revendică, nu fără justificări parţiale, căci s-a ilustrat în toate acestea. A atras mai puţin lumina reflectoarelor critice, întrucâtva paradoxal, nucleul dens al unei opere întinse, de aproximativ 35 volume, fără a mai socoti miniaturile şi povestirile publicate la Steaua, revista de o viaţă, anume romanele cu tematică diversă. Cât despre poezie, cine-şi mai aminteşte de ea? Clasificat ca scriitor minor, bunul nostru Leonidas le-a făcut o farsă continuă teoreticienilor ironizaţi blând în scrierile lui. Căci amprenta sa de unicitate e un mod singular de a simţi, accesibil, prin rezonanţă sufletească, cititorilor dăruiţi cu corzile potrivite. Ceilalţi l-au apreciat doar, sau l-au ignorant, ceea ce-i aproape acelaşi lucru. Acestor cititori de afinitate, orice pagină scrisă de Leonida Neamţu le provoacă o febră de origine necunoscută.”, marturiseste Radu-Ilarion Munteanu
În aceeaşi colecţie vor mai apărea: “Acolo unde vântul rostogoleşte norii”, “Chirie pentru speranţă”, “Aventură şi contraaventură” şi “La Goulue dansează cu Chocolat” de Leonida Neamţu.

Versiunea tiparita a romanului “Jurnalul oficial al misiunii Scorbowsky” va fi disponibil spre vanzare in librariile: Alpha, Cartimpex (2 puncte de vanzare in Cluj), Libraria U.B.B., Carturesti, Humanitas, precum si on-line pe urmatoarele site-uri: daciaxxi.ro, dela-shop.ro, piata-cartii.ro, precum si in format electronic pe site-ul books.corect.com.

Speram ca prin acest prim titlu reeditat sa readucem in atentia iubitorilor de carte un autor deosebit, a carui stil original a reusit sa cucereasca si in trecut publicul romanesc, vanzandu-se in tiraje de zeci de mii de exemplare si ne dorim ca si acum sa se bucure de acelasi suncces in randul cititorilor.

Mai multe informatii puteti afla accesand http://leonidaneamtu.blogspot.com/

Cu deosebita stima,

Redactia Dacia XXI




Na, ati vazut comunicatul, deci va asteptam sa cititi “Jurnalul oficial al misiunii Scorbowsky” si sa-mi dati feed back pe acridutzu daca v-a placut!

Va ureaza o lectura placuta, 
Acridutzu, lecturofilutzu

PS: Multumesc lui Dan pentru designul invitatie, Laurei pentru design-ul blogului si fanilor inraiti si fiicei scriitorului care au facut posibila acesta aparitie! 

sâmbătă, 12 martie 2011

Concert Parov Stelar la Scotisch Pub Fest _ foarte tare, felicitari organizatorilor!!

Dragilor,

Aseara, acridtzu s-a coborat intre plebe si sa vada cum arata un show indor mega mediatizat a celor de la Parov Stelar. Dupa ce i-am ratat in 4 ocazii in Timisoara, am zis ca a 5-a nu o pot rata desi combinatia sa zicem ca era cea mai nefericita de pana acum: adica Scotisch Pub Fest, cu doua trupe romanesti de cover in deschidere si DJ Florea?! in inchidere! Hm, nu suna prea incurajator.

Dar totusi mare a fost surpriza cand vineri cu prietena m-am decis sa descind pana acolo sperand ca la asa eveniment nu va fi stress sa-mi iau bilet lejer. Mare a fost surpriza, cand a gasit o coada de vreo 50-100 m lungime pana in statia de taxi de langa Craft(CCIAT), unde a avut loc spectacolul. Si mai mare mi-a fost surpriza cand am aflat ca majoritatea din coada de fapt aveau bilete si asteptau rabdatori sa intre(cam juma de ora de caciula, do the math). Deci ne-am pus la coada si cam pe la 10 am ajuns aproape de intrare cand badeagardul(2/2 m) ne-a zis ca nu mai sunt bilete si sa revenim pe la 23:30, ca poate atunci se vor mai vinde, caci nu se stia cati oameni au cumparat bilete in avans. Adica, wtf: cine dracui nu stie exact cate bilete a vandut in avans??? Na ne-am dus am facut un mic reminder al Complexului din Timisoara, si am mers ppana la fostul The Note sa vedem ce mai e acolo. Ei nu mai e nimic in caz ca vreti sa mergeti s-a ales praful din The Note si feluritele lui denumiri:Senso, Megalos etc... In drum inapoi spre concert am zis sa vedem cu e si in noul loc Porky's am intrat am vazut am plecat! Numele foarte bine ales! :-).... Plin de tineret, muzica de...Porky's(desi la inceput s-a vrut pe rock)!

Bun, back to Craft, sa vedem daca prindem cumva intrare la mega eveniment. Pai dupa 23:15 s-au prins in sfarsit organizatorii ca pot lasa oamenii si pe doua usi nu numai una daca ai bilet si ca 4 badeaguarzi pun de 2 ori mai multe bratari ca 2. Na le-o luat vreo 2 ore sa se prinda. Oricum noroc ca nu am prins bilete decat dupa 23:30, caci am evitat prima trupa de coveruri si am muscat numai nitel din capatul lui a doua, care au bagat o lecuta de Muse, Depeche, Coldplay etc. Si a fost destul sa ii aud 5 piese!!!! Nu erau rai ei baietii dar na....!

Bun acum e momentul sa va sharuiesc experienmta mea cu privire laa public: ma oi fi eu mai snob, dar a fost un public atat de eterogen, atat de scotisch pub(in caz ca nu ati fost de mult pe acolo) incat m-am cam gandit de 2 ori ce caut eu la acest eveniment! Dupa care am fost mai conciliant si am felicitaat organizatorii ca au reusit sa inveleasca evenimentul intr-un ambalaj suficient de atractiv incat sa scoata plebea studenteasca din camine in numar de 2-3 mii estimativ, ceea ce e mare lucru tinand cont ca in timisoara deja un eveniment cu 300 de oameni a ajuns sa fie considerat major event. Bravo scotisch! E drept ca era plin de caprite cu rochite sub fund si toc de 10 si de baieti din generatia arici(stiti ai aia cu tepi de-i vedeti in toate cluburile), dar macar i-a scos din casa si sub pretextul ca e party organizat de scotisch(ce a contat mult zic eu pentru publicul asta) au iesit sa vada. Si aici a fost marele catch: au reusit sa aduca o lume care habar nu avea cine e parov stelar(marea majoritate trust me, nu stiau cine-s aia maxim stiau o piesa sau 2 dinclub), si i-au atras cu publicitate si coverbanduri sa vada in final un concert adevarat. Bravos!

Parov, foarte buni, cum m-am si astepta, sonorizarea ih-ih!(baieti, daca mai faceti major event din asta lucrati si voi cu profi mai, ca boxele erau cam subtirele si infundate pentru muzica lor si instrumentele insuficient aplificate pe alocuri la solo, dar a mers pentru prima incercare).

Deci, austriecii show ok, lumea cam banateana asa la distractie la inceput, s-a pornit mai greu, a trebuit saxofonistul sa le arate cand trebuie sa aplaude in timpul pieselor lumea ca sa se mai accentueze atmosfera. Dar incet incet si-a dat drumul. Si cand si-a dat drumul a fost ok! Se vea dupa cum danseaza lumea cine e cunoscator si cine e lost in translation pe acolo! Dar lumea a suprotat bine concertul nu au plecat multi si chiar a fost un succes. Faptul ca au avut ecran si camera mobila a mai adaugat o nota de profesionism evenimentului si notei de show deci super ok ideea! Ca si locatia de altfel foarte ok, desi e o sala dificil de sonorizat o stiu din proprie experienta.

Din pacte dj-ul de dupa Florea a fost cam eclipsat de austrieci si laa o sala mai mult goala nu prea iti vine sa dansezi in draci asta e!

Deci, ca morala: eveniment reusit la care desi a fost o lume super variata, au reusit totusi oamenii sa aduca lumea la un eveniment bun si poate daca ar fi lunar unul asa s-ar putea face si in timisoara evenimente mari, daca reusim sa educam publicul.

DECI, BRAVO SCOTISCH CA ATI AVUT CURAJ(desi nu sunt fan al vostru, aveti respectulk meu pentru efort)!!!!

Mai jos nitica gustare de la eveniment ca sa vedeti ce ati pierdut cine nu a fost, cine a fost stie! Sorry de calitatea filmarii, e mai mult de atmosfera!

Asta e un fel de Ramstein cu Publika inainte de elektro swing!(ce drac cauta asta aici?!)

Si de aici in jos artistii!!!

Na cam asta a fost relatarea scurta a unui eveniment indoor zic eu major in Timisoara. Sincer foarte putine concerte au mai reunit indoor atata lume in ultimii ani in Timisoara(nici nu prea ai unde si nici cu cine), dar asa numitul festival de o seara a demonstrat ca se poate, daca reusesti sa scoti tineretul bovin din complex si clasa muncitoare tanara se strandg de 2-3 mii de petrecareti intr-un oras de 350000(hm, cam nasol raportul, dar mult mai bine decat am vazut la alte evenimente).

Salutari, pana la urmatorul eveniment,

Acridutzu, concertutzu!